Piele

Caderea parului poate aparea din diverse motive precum seboreea, tratarea parului cu sampoane necorespunzatoare, periatul brutal , alimentatia sau decolorarile repetate.

Firul de par are o durata de viata de aproximativ 2-4 luni de zile, dupa care lasa loc cresterii in locul sau a altui fir de par. Asadar, caderea parului este normala, insa aceasta sa nu depaseasca aproximativ 100 de fire de par pe zi. In cazul acesta este nevoie sa consultati un medic specialist care sa va poata recomanda un tratament potrivit pentru parul dumneavoastra.

Seboreea este o afectiune determinata genetic ce presupune ingrasarea parului intr-un interval foarte scurt de timp. Ea este datorata dereglarii functiilor glandelor sebacee, acestea producand cantitati mari de sebum in regiunea pielii capului.

Periatul necorespunzator, prin bruscarea firului de par, poate duce la ruperea si caderea firelor de par. Este important de asemnea sa nu folosim perii sau pieptene din materiale de plastic dur, ce pot irita pielea capului. Folosirea de sampoane si tratamente nepotrivite pot duce iarasi la ruperea si caderea firelor de par.

Celulita este cosmarul oricarei femei, mai ales cand se apropie vara si trebuie sa ne expunem cat mai mult pielea corpului. Bratele si abdomenul sunt zone predispuse celulitei, urmand localizarea pe picioare, coapse si fese, de unde poate avansa pana spre glezna. Instalarea celulitei urmeaza mai multe stadii, de aceea trebuie sa luam masuri inca de la inceput, folosind atat mijloace interne (alimentatia) cat si externe (cremele si exercitiile fizice).

Printre factorii ce favorizeaza aparitia celulitei se numara alimentatia deficitara, cu excese de grasimi, dulciuri, conserve, paste, sucuri sau aditivi alimentari, consumul de cafea, alcool si tutun, dereglarile hormonale generate de pubertate, pilule contraceptive, sarcina sau menopauza, circulatie sanguina deficitara, lipsa exercitiilor fizice (sedentarismul) si stresul.

Seboreea este o afectiune patologica ce se caracterizeaza printr-o productie excesiva de sebum a glandelor sebacee. Seboreea apare frecvet la varsta adolescentei si la menopauza, manifestandu-se printr-un aspect gras al pielii, cu pori dilatati, ce favorizeaza aparitia acneei sau a dermatitei seboreice.

Chiar daca in majoritatea cazurilor seboreea este ereditara, aceasta mai poate fi generata de tulburari endocrine (tiroidiene sau in urma tratamentelor hormonale cu estrogeni), nervoase (boala Parkinson, nevroza astenica), gastro-intestinale sau infectii locale cutanate. Constipatia, stresul, starile emotionale, alcoolul, condimentele si unele alimente “nesanatoase”pot si ele influenta cresterea temporara a productiei de sebum. Seboreea apare in principal pe pielea capului, care poate prezenta scuame, par gras si uleios, pe fata (frunte, pometi, barbie, nas) si trunchi.

Tratamentul seboreei consta in curatarea zilnica a pielii cu lotiuni astrigente ce degreseaza si tonifica pielea, inchizand porii. In unele cazuri tratamentul este asociat cu progesteron aplicat local sau administrarea unor cantitati mici de retinoide, exceptie facand femeile insarcinate

Concomitent cu tratarea afectiunilor aferente ce cauzeaza seboreea, se va consuma drojdie de bere, porumb germinat si macerat de orez. O data pe luna se pot face bai cu abur de 10 – 15 minute, adaugandu-se in apa fierbinte flori de musetel si cateva picaturi de tinctura de benzoe. Se va bea zilnic, 2 - 3 saptamani pe luna, un decoct preparat dintr-o lingura de teci de fasole, trei-frati-patati, turita-mare, radacina de brusture, frunze de mesteacan si papadie, in parti egale, la 250 ml apa.

Cancerul cutanat sau cancerul de piele este cea mai raspandita forma de cancer, numarul celor care dezvolta aceasta afectiune fiind in crestere in ultimii ani.

Exista trei forme de cancer de piele: melanomul, carcinomul bazocelular si carcinomul spinocelular (scuamos), prima forma fiind cea mai periculoasa deoarece afecteaza straturile profunde ale pielii si are o probabilitate mare de extindere la alte tesuturi ale corpului. Ultimile doua sunt formele cele mai intalnite, reunite sub denumirea de cancer nemelanomatos.

Printre factorii ce duc la aparitia cancerului de piele se numara expunerea protejata sau neprotejata la soare si raze ultraviolete (in cazul solarului), unele chimicale, intre care carbunele si arsenicul, expunerea la radiatii ionizate (de tipul celor utilizate in tratarea acneei, psoriasisului sau eczemelor), expunerea repetata la raze X si substante radioactive (radiul). Riscul este mai crescut in cazul persoanelor in varsta, a celor ce au avut cazuri de cancer cutanat in familie si in cazul persoanelor cu tenul deschis la culoare, ce prezinta pistrui sau au frecvent arsuri solare.

Semnele si simptomele sunt variate si pot include mici leziuni si rani la nivelul pielii, care nu se vindeca in cateva saptamani, pete asemanatoare cicatricilor, mai ales la nivelul fetei, orice modificare a negilor si alunitelor (marime, culoare, durere, mancarime sau sangerare) etc. Este esential sa ne examinam cu atentie fiecare bucatica de piele iar in cazul unor banuieli sa consultam de urgenta medicum dermatolog care, in caz de suspiciune, va face o biopsie.

In stadiu incipient, aceste forme de cancer se pot trata insa se recomanda examinari periodice deoarece acesta poate recidiva.

Eczema este una dintre cele mai raspandite boli de piele, afectand intre 10 si 20% din populatia globului. Este o afectiune cutanata ce se manifesta prin aparitia unor zone rosii, umflate, acoperite cu vezicule pline cu lichid, pruriginoase, insotite de mancarimi si descuamarea pielii.

In functie de cauza determinanta, exista mai multe tipuri de eczema: eczema alergica de contact (dermatita de contact), eczema atopica (dermatita atopica), eczema seboreica si eczema prin sensibilizare interna. Fiecare din aceste forme poate fi atat acuta cat si cronica.

Dermatita atopica este cea mai intalnita forma de eczema si afecteaza persoanele predispuse ereditar la alergii (acarieni, polen, mucegai, par de animale, unele alimente), fiind intalnita frecvent la sugari.

Dermatita de contact apare mai ales la adulti, fiind o reactie alergica ce apare in urma contactelor repetate sau prelungite cu anumite substante (detergenti, medicamente), in timp ce eczema prin sensibilizare interna este provocata de existenta unei infectii in organism ce declanseaza aceste manifestari cutanate.

Eczema seboreica se caracterizeaza prin aparitia de scuame de culoare galbuie in zonele bogate in glande sebacee (indeosebi pe scalp), poate fi intalnita atat la adulti cat si la sugari si se diferentiaza de celelalte tipuri de eczeme prin absenta veziculelor.

Tratamentul implica, in primul rand, eliminarea cauzei ce provoaca aparitia eczemei. Administrarea de antihistaminice are rolul de a calma mancarimile iar tratamentul local se bazeaza pe antiseptice (pentru eczemele acute) si dermocorticosteroizi (in cazul eczemelor cronice). De asemenea, in cazul eczemei atopice se poate urma un tratament de desensibilizare iar eczema prin sensibilizare interna se trateaza cu antibiotice, care vor elimina atat cauza (infectia) cat si eczema.

Herpesul bucal este o bola infectioasa determinata de contaminarea cu virusul Herpes simplex de tip 1, existand si virusul Herpes simplex de tip 2 ce provoaca apatitia herpesului genital. Se estimeaza ca aproximativ 80% din populatia lumii este infectata cu virusul Herpex simplex de tip 1, responsabil de aparitia herpesului la nivelul pielii (gura, nas, barbie, frunte sau cavitatea bucala), prima contaminare avand loc de cele mai multe ori in copilarie.

Herpesul se manifesta prin aparitia senzatiei de mancarime, furnicaturi, fierbinteala sau gadilaturi in locul unde, in aproximativ 24 de ore, se inroseste si apar veziculele dureroase umplute cu lichid transparent, ce se sparg si se acopera cu o crusta de culoare galbuie. Se vindeca in decursul a 7 – 10 zile, fara a lasa cicatrici.

Infectia se transmite de la o persoana la alta prin contact direct cu zona afectata, prin intermediul salivei precum si prin folosirea in comun a obiectelor de igiena proprie sau a veselei. O data contactat, virusul ramane in organism pana la aparitia unor factori declansatori, intre care stresul, oboseala, imunitate scazuta, infectiile insotite de febra, puseele aparand in general in acelasi loc.

Alopecia sau caderea parului este astazi o problema ce afecteaza din ce in ce mai multi oameni, atat femei cat si barbati. Daca in mod normal pierdem intre 40 si 80 fire de par zilnic, o depasire a acestei limite, asociata cu alte semne (stres, oboseala, caderea parului sub forma de smocuri) impune consultul unui medic specialist.

Alopecia afecteaza radacina firului de par si evolueaza cronic, ducand la rarirea parului, pierderea locala a acestuia sau chiar chelire. Calvitia este rezultatul activitatii enzimei 5-alfa-reductaza la nivelul scalpului, ce determina cresterea in exces a hormonilor dihidrotestosteroni raspunzatori de fenomenul patologic ce duce la caderea parului. Daca la barbati este afectata indeosebi regiunea frontala, la femei caderea parului este mai lenta si afecteaza in principal regiunea mijlocie a capului (varful capului).

Predispozitia genetica este principala cauza a declansarii alopeciei, pe langa aceasta existand o serie de alti factori ce pot determina caderea parului, intre care poluarea, soarele, radiatiile electromagnetice, unele substante chimice (citostatice), o alimentatie inadecvata, agresarea parului prin decolorat, coafat, vopsiri repetate, tulburari endocrine, stresul, fumatul, excesul de alcool, afectiuni dermatologice, anemie, deficiente de zinc sau administrarea prelungita a unor medicamente.

Tratamentul calvitiei (alopeciei difuze) se face la recomandarea medicului specialist deoarece necesita personalizarea acestuia in functie de cauza sau cauzele determinante. Majoritatea tratamentelor trebuie urmate pe termen lung, de cel putin 3 luni, necesitand si tratarea factorilor ce favorizeaza calvitia: seboreea, matreata sau dermatitele. Pentru aceasta, se vor utiliza lotiuni si sampoane cu efect antiseboreic si antifungic.

Psoriazis este o boala de piele necontagioasa, caracterizata prin aparitia pe piele a unor pete rosiatice acoperite de niste scuame groase stratificate si lucioase. Se poate localiza pe orice parte a pielii, dar mai frecvent pe suprafetele de extensie ale membrelor superioare si inferioare, pe pielea paroasa a capului si in regiunea coatelor si a genunchilor, unde eruptia se mentine un timp foarte indelungat. Stratificarile masive jeneaza miscarile si provoaca dureri, mancarimi, apoi fisuri care sangereaza. Cauzele nu sunt cunoscute pe deplin.

Negii sunt formatiuni benigne cu dimensiuni variabile, de la o gamalie de ac, pana la un bob de mazare. Denumiti popular “negi”, acestia sunt localizati cel mai frecvent pe degete si maini, si mai rar pe fata sau pe talpa piciorului.

Tratamente naturiste:

• Infuzie cu doua lingurite de rostopasca la 200ml de apa, pentru comprese. Sucul laptos al plantei se aplica direct pe negi.
• Ulei de ricin - se fac frectii, seara si dimineata. Dupa 3-4 saptamani negul dispare.
• Coaja de la doua lamai: macerata, in opt zile in 200 ml de otet. Se strecoara si se fac badijonari, de doua ori pe zi.

Acneea este dermatoza caracterizata printr-o inflamatie purulenta a foliculului pilo-sebaceu, insotita de secretia exagerata a glandelor sebacce. Forma ei cea mai obisnuita este aceneea vulgara sau pilimorfa juvenila, care apare la tineri, incepand din pubertate. Acneea este o boala care afecteaza peste 90% dintre adolescenti la un moment dat, si se manifesta prin aparitia unor puncte negre sau cosuri pe fata, brate si spate.

O forma mai speciala este acneea rozacee, intalnita mai ales la femei dupa varsta de 40 de ani. Agentul patogen este stafilococul.

Indicatii: cataplasme, spalaturi, tamponaje, bai, apiterapie si tratamentul balneoclimateric.